În esență, viața este chimie și informație. Fără informație, adică fără instrucțiuni precise, chimia nu se poate realiza într-o manieră coordanată, care să permită viața. Este un principiu simplu și fundamental în biologie.

Cea mai simplă entitate care prezintă caracteristicile vieții o este celula. Plecând de la organismele unicelulare până la cele pluricelulare, toate celulele acționează pe baza unei informații bine stabilite, mai precis pe baza codului genetic care se transmite de la o generație la alta.
Corpul nostru este alcătuit din, aproximativ, 100 de trilioane de celule, fiecare celulă reprezintând o structură vie. Alături de eterna moleculă a vieții, care este ADN-ul celular, celula are nevoie de eterna structură a vieții, care este membrana celulară. Membrana celulară ofera celulei atât delimitare și protecție, cât și un mediu intern optim de funcționare, evident, pe baza intrucțiunilor primite de la ADN.

Membranele celulelor noastre sunt compuse dintr-un strat dublu de grăsime, evident sunt diferite tipuri de grăsime – fosfolipide, sfingolipide, colesterol. Ea este semipermeabilă, iar tipul de grăsime care o compune îi asigură acesteia structura, fluiditatea, stabilitatea și, în final, funcționalitatea. Caracteristica esențială a membranei celulare este faptul că aceasta reglează transportul materialelor care intră și ies din celulă. Datorită diversității în structura lor, numărul total de specii de lipide moleculare este încă o chestiune de discuție, până în acest moment fiind identificate peste 100.000. Deși compoziția membranelor celulare este relativ constantă, ea devine foarte sensibilă pentru anumite tipuri de grăsimi pe care le consumăm. Astfel, există o strânsă legătură între tipul de grăsime din alimentația noastră și optima funcționare a celulei.

Dacă ne raportăm la fluiditatea adecvată a membranei celulare, această caracteristică este esențială pentru absorbția nutrienților, dar și a altor molecule, producerea de energie și numeroase alte funcții extrem de importante. Un exemplu, mai cunoscut, la care putem face referire este semnalizarea insulinei. Aceasta semnalizare este esențială pentru metabolismul glucozei – principala sursă de energie a celulelor noastre, și se bazează pe fluiditatea membranei celulare pentru a facilita mișcarea receptorilor de insulină și a transportorilor de glucoză în interiorul membranei. Fluiditatea și flexibilitatea membranelor celulare afectează mișcarea și activitatea proteinelor încorporate în membrană, inclusiv receptori, transportori și enzime, permițând-le acestora să se deplaseze lateral, în interiorul membranei, să interacționeze cu alte molecule și să își îndeplinească eficient funcțiile specifice. Caracteristicile menționate sunt importante pentru ce se întâmplă atât la interiorul, cât și la exteriorul celulei.

Gradul de nesaturare a acizilor grași determină structura tridimensională, influențănd fluiditatea și flexibilitatea membranei celulare. Pe de altă parte, grăsimile saturate, sunt strâns legate, nu au duble legături, rezultând un lanț de carbon drept care permite o împachetare mai strânsă, făcând membrana mai rigidă.

Și cum bine știm, centrul de comandă al corpului îl reprezintă creierul. Creierul este un organ extrem de complex, care necesită o nutriție optimă pentru funcționarea și dezvoltarea corespunzătoare. Aproximativ 50-60% din greutatea uscată a creierului constă în grăsime, ceea ce îl face unul dintre cele mai grase organe ale corpului. Grăsimile creierului constau în principal în colesterol, fosfolipide, cum ar fi fosfatidilcolina și fosfatidiletanolamină și sfingolipide. Chiar dacă sunt un constituenți importanți, colesterolul și acizii grași saturați, sunt sintetizat în situ, adică la nivelul creierului, astfel încât nu este nevoie să îi aducem din alimentație, așa cum este cazul altor grăsimi care depind de alimentație și de estrogeni. Totodată, creierul este și un mare consumator de glucoză, fiind un organ foarte activ metabolic, folosește minim 20% din necesarul organismului de glucoză, chiar depozitând o mică cantitate. Compoziția de acizi grași a fosfolipidelor membranei celulare neuronale reflectă aportul acestor grăsimi în dietă. Acizii grași esențial, din clasa omega-3, în special acidul docosahexaenoic (DHA), sunt deosebit de importanți pentru sănătatea și dezvoltarea creierului. Pentru creierul nostru această grăsime este nobilă, încercând să o depoziteze timp de 3 ani. DHA-ul constituie o parte semnificativă a acizilor grași din creier și este esențial pentru semnalizarea neuronală, funcția sinaptică și neuroplasticitatea. Este implicat în formarea și întreținerea membranelor celulare neuronale, influențând fluiditatea acestora și permițând o comunicare optimă între celulele creierului.

Ceea ce am dorit să prezint, foarte succint, este faptul că diversitatea structurală și chimică a membranei celulare îi afectează acesteia funcționarea optimă. Pe scurt, perturbarea metabolismului și compoziției grăsimilor, a raportului dintre acestea, a structurii și a funcționalității membranei, a semnalizării, a transportului, a activității enzimatice pot contribui la dezvoltarea stărilor patologice. O perturbare a căilor și a reacțiilor metabolice, în special echilibrul lipidelor, funcția mitocondrială, stresul oxidativ, inflamația și neurotransmisia, a fost observată în bolile creierului. Înțelegerea implicațiilor pe care membranele celulare le au asupra sănătății și bolii poate contribui la dezvoltarea intervențiilor terapeutice eficiente din sfera nutriției, și nu numai. Consider că este un principiu de bază după care să ne ghidăm.
Dacă poarta e încuiată ….

Articolul Structura Vietii: Membrana Celulara apare prima dată în Dieta NEURONUTRITIE.